Dumitru Dragomir, născut pe 30 mai 1946 în Bălcești, Vâlcea, a fost o figură centrală a fotbalului românesc, conducând Liga Profesionistă de Fotbal (LPF) ca președinte între 1996 și 2013, fiind reales de patru ori, de cele mai multe ori fără contracandidat. Cariera sa managerială a început în 1977 la Chimia Râmnicu Vâlcea, continuând la echipe precum Olt Scornicești și Victoria București, însă a fost umbrită de condamnări timpurii pentru jocuri de noroc (1976) și abuz în serviciu (1990). În paralel, a activat și în politică, fiind deputat PRM între 2000 și 2008 și candidând la Primăria Capitalei în 2004, părăsind partidul în 2008 după ce acesta a scăzut sub pragul electoral. În presă, a lansat cotidianul Sportul Românesc în 1991 și ziarul de scandal Atac la persoană în 1998, care a atras sancțiuni din partea FIFA din cauza retoricii antisemite. Viața sa a fost marcată de controverse juridice: a fost achitat definitiv în 2012 într-un dosar de luare de mită, dar în 2016 a fost condamnat la 7 ani de închisoare pentru drepturile de televizare a meciurilor.