Orientul Mijlociu este o regiune geografică vastă, situată între estul Mării Mediterane și Golful Persic, fiind un mozaic cultural dominat de sferele arabă, persană, turcă și evreiască. Deși nu are granițe precise, regiunea include state-cheie precum Arabia Saudită, Iran, Irak, Israel, Turcia și Egipt, având legături culturale și istorice strânse cu țările din Magreb. Considerat leagănul celor trei mari religii monoteiste (islam, iudaism și creștinism), Orientul Mijlociu are o diversitate religioasă remarcabilă, islamul fiind dominant, dar cu o comunitate creștină semnificativă în Liban (aproximativ 40-45%). Din punct de vedere demografic, regiunea are o creștere rapidă a populației (aproape 2% anual), o fertilitate medie de 3,4 copii per femeie și o speranță de viață de 69 de ani, arabii fiind cel mai numeros grup etnic. Pe lângă arabi, aici trăiesc perși, kurzi, turci, evrei și numeroase alte grupuri etnice, inclusiv diaspora europeană (greci, albanezi) și comunități de migranți din Asia. Termenul „Orientul Mijlociu" este adesea criticat pentru eurocentrism, deoarece regiunea este „estică" doar din perspectiva Europei de Vest, iar înainte de Primul Război Mondial termenul se referea la Persia și Afganistan, nu la zona mediteraneană.