Salarizarea în funcție de rezultatele muncii este un instrument de politică publică prin care plățile sunt acordate pe baza unei verificări independente a rezultatelor, nu a proceselor sau a intrărilor. Aceasta este utilizată atât pentru eficientizarea politicilor interne, cât și în dezvoltarea internațională, unde apare sub denumirile de „asistență bazată pe rezultate” (între țări) sau „finanțare bazată pe rezultate” (între guverne și furnizori). Sistemul se sprijină pe trei caracteristici esențiale: rezultate prestabilite, libertatea beneficiarului de a alege metodele de obținere a acestora și verificarea independentă ca și condiție a plății. Cea mai pură formă este salarizarea în funcție de norma de producție, care transferă riscul financiar de nelivrare către furnizori. Totuși, aplicarea sa întâmpină provocări semnificative, precum gestionarea riscurilor, atribuirea corectă a rezultatelor intervenției, costurile tranzacționale și reticența furnizorilor de a accepta integral riscul de livrare.