Sancțiunea reprezintă o măsură de constrângere aplicată pentru încălcarea legii, cu multiple sensuri: de la pedeapsa finală pentru infracțiuni până la măsuri politice, economice sau militare impuse unui stat de o organizație internațională, precum și aprobarea oficială a unei legi de către șeful statului. În drept, sancțiunile se clasifică după natură în penale, administrative, disciplinare și civile, primele vizând fapte cu pericol social (închisoare, amendă, confiscarea averii), iar ultimele constând în despăgubiri sau anularea actelor frauduloase. După scop, ele pot fi de anulare, reparatorii sau disciplinare, iar după gradul de determinare pot fi absolut determinate (fixe), relativ determinate (între un minim și un maxim), alternative (alegere între pedepse) sau cumulative (aplicate simultan). De asemenea, în procesele civile, cea mai gravă sancțiune este concedierea involuntară cu prejudicii a unei cauze, ceea ce duce la pierderea procesului fără drept de recurs, cu excepția unor erori reversibile. Aceste distincții subliniază flexibilitatea și gravitatea variată a sancțiunilor, menite să descurajeze abaterile și să restabilească ordinea juridică, fie că vizează persoane fizice, funcționari sau state întregi.