O navă spațială este un vehicul proiectat pentru zborul în spațiu, folosit pentru comunicații, observarea Pământului, meteorologie, explorare planetară și transportul de oameni sau mărfuri, necesitând de obicei o rachetă purtătoare pentru a ajunge pe orbită. Doar câteva națiuni, precum Rusia (Roscosmos), SUA (NASA), China (CNSA) și India (ISRO), dețin tehnologia de lansare orbitală. Istoria zborului orbital a început cu lansarea satelitului sovietic Sputnik 1 pe 4 octombrie 1957, deși rachete V-2 din anii 1940 depășiseră deja linia Kármán (100 km), granița spațiului. Navele pot fi suborbitale sau orbitale, pot transporta astronauți sau pot fi robotizate, operând autonom sau teleghidat, inclusiv pentru a repara sateliți deteriorați. Deși călătoria interstelară rămâne teoretică, sonde precum Voyager 1 (1977) și New Horizons (2006) au fost lansate cu traiectorii care depășesc Sistemul Solar, având ca scop inițial cercetarea planetelor.