Petru Caraman (n. 14 decembrie 1898, Vârlezi – d. 10 ianuarie 1980, Iași) a fost un distins folclorist și filolog român, exclus de la catedră de regimul comunist, dar recunoscut post-mortem ca membru al Academiei Române în 1991. După studii la Iași, și-a susținut doctoratul la Universitatea „Vladislav Yagello” din Cracovia, specializându-se în limbile slave și realizând cele mai complexe clasificări ale colindelor din estul și sud-estul Europei. A predat la Cernăuți, București și Iași, dar în 1947 a fost exclus definitiv din învățământ pentru protestele sale împotriva cedării Basarabiei și a ingerințelor comuniste în autonomia universitară, fiind nevoit să muncească chiar și la o fabrică de cherestea. Opera sa fundamentală, „Colindatul la români, slavi și alte popoare”, a apărut în limba română abia în 1983, la 50 de ani de la redactare, rămânând un reper esențial în domeniu. Astăzi, Catedra de Slavistică a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași îi poartă numele, iar editura universității i-a publicat operele complete, inclusiv volumul „Restituiri din domeniul slavisticii”.