Alexandru V. Grossu (14 iulie 1910, Ciorăni, Vrancea – 26 martie 2004) a fost un renumit biolog român, specializat în malacologie (studiul moluștelor). După obținerea doctoratului în 1939 la Universitatea din București, a avut o carieră didactică impresionantă, fiind profesor, rector al Institutului Pedagogic (1952–1955) și decan al Facultății de Biologie, până la pensionarea din 1975. Între 1955 și 1957, a condus Muzeul de Istorie Naturală „Grigore Antipa”, pe care l-a reorganizat și unde a înființat prestigioasa revistă Travaux du Muséum. Recunoscut internațional ca unul dintre cei mai importanți malacologi ai secolului XX, a publicat peste 160 de lucrări, inclusiv volumele Mollusca din Fauna RPR și monumentala monografie în patru volume Gastropoda Romaniae. Colecțiile sale impresionante de moluște se află astăzi în patrimoniul mai multor muzee din România, iar contribuțiile sale științifice rămân fundamentale pentru zoologia românească.