Alexandru cel Mare, rege al Macedoniei (născut în 356 î.Hr. la Pella, decedat în 323 î.Hr. la Babilon), a urcat pe tron în 336 î.Hr. după tatăl său, Filip al II-lea, fiind educat de filosoful Aristotel. În doar un deceniu de campanii, a cucerit întregul Imperiu Ahemenid, obținând victorii decisive la Issos și Gaugamela, l-a înlăturat pe Darius al III-lea și a ajuns până în India, unde l-a învins pe regele Porus în Bătălia de la Hydaspes (326 î.Hr.). Deși nu a pierdut niciodată o bătălie, moartea sa prematură la 32 de ani a pus capăt planurilor de cucerire a Arabiei și a marcat începutul perioadei elenistice. Moștenirea sa include întemeierea a peste 20 de orașe, cel mai faimos fiind Alexandria din Egipt, și răspândirea culturii și limbii grecești ca lingua franca, influențând profund lumea antică și, ulterior, cultura occidentală prin Imperiul Roman. A devenit un erou legendar, iar faptele sale au fost relatate în Romanul lui Alexandru, una dintre cele mai răspândite lucrări premoderne, tradusă în aproape toate limbile europene și islamice.