Pădurea Białowieża, aflată la frontiera dintre Polonia și Belarus, este una dintre ultimele și cele mai întinse rămășițe ale pădurilor virgine care acopereau odinioară Câmpia Europeană, fiind inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO. Acestă zonă protejată găzduiește aproximativ 800 de zimbri, cele mai masive animale terestre de pe continent, iar pentru a le separa genetic turmele din cele două țări s-a construit un gard de securitate. În timp ce sectorul polonez, cu Parcul Național Białowieża (circa 100 km²), atrage anual aproximativ 200.000 de turiști atrași de observarea păsărilor și a zimbrilor în habitat natural, cel bielarus (peste 1.771 km²) este mult mai extins, dar deține infrastructură slabă și primește foarte puțini vizitatori. Istoria pădurii este legată de regalitatea poloneză: proprietate a regelui Władysław al II-lea Jagiełło încă din secolul al XV-lea, ea a beneficiat din 1538 de o lege strictă (pedeapsa cu moartea pentru braconajul zimbrilor) semnată de Sigismund I. Numele „Białowieża”, care înseamnă literalmente „pădurea turnului alb”, face referire la un turn istoric de apărare (cum este cel din Kameneg); un element cheie, care, împreună cu biodiversitatea bogată, fac astăzi din această pădure unul dintre cele mai importante sanctuare naturale ale continentului.