Liderul Suprem al Iranului este șeful de facto al statului și cea mai înaltă autoritate politică și religioasă, situat deasupra președintelui, având control direct asupra armatei, justiției, radioului și televiziunii de stat, precum și asupra Consiliului Gardienilor. Instituția a fost creată prin Constituția din 1979, inspirată de conceptul ayatollahului Ruhollah Khomeini privind tutela juristului islamic, iar în 1989 constituția a fost modificată pentru a permite ca Liderul să fie un cleric de rang inferior, nu neapărat un Marja'. Deși teoretic este ales și supravegheat de Adunarea Experților, în practică aceasta nu i-a contestat niciodată deciziile, iar membrii săi sunt validați de organisme numite chiar de Lider; în plus, ONU îl listează oficial pe președinte ca șef de stat, nu pe Liderul Suprem. Iranul a avut doar trei lideri supremi: Ruhollah Khomeini (1979–1989), Ali Khamenei (1989–2026, asasinat) și fiul acestuia, Mojtaba Khamenei, care deține funcția pe viață. În esență, Liderul Suprem ia deciziile finale privind economia, mediul, politica externă, educația și transparența alegerilor, fiind astfel pivotul absolut al guvernării iraniene.