Castelul-închisoare din Chișinău (numit și „Bastilia Basarabiei") a fost principala închisoare a orașului în perioada țaristă și apoi în cea a administrației românești. Proiectat de elvețianul Giorgio I. Torricelli în 1834, edificiul a fost construit între 1840 și 1850, având un plan pătrat neobișnuit, cu turnuri masive rotunde de peste 20 de metri, dintre care cel central adăpostea o biserică. Clădirea a fost grav avariată de cutremurul din 1940, iar din cauza războiului nu a mai putut fi restaurată, servind ulterior ca bază pentru un complex penitenciar modern. Astăzi, pe locul său se află Penitenciarul nr. 13, unde sunt deținuți aproximativ 1.000 de condamnați, iar în 2004 acolo a avut loc o revoltă suprimată de forțele speciale din cauza condițiilor dure. Deși au trecut peste un secol, câteva elemente arhitecturale originale ale fostului castel pot fi încă observate în structura actuală a penitenciarului.Castelul-închisoare din Chișinău, supranumit și „Bastilia Basarabiei" sau „Cetatea de lut", a fost principala închisoare a orașului în perioada țaristă și în cea a administrației românești. Proiectat de elvețianul Giorgio I. Torricelli în 1834 și construit între 1840 și 1850, clădirea avea un plan pătrat neobișnuit, cu turnuri masive rotunde de peste 20 de metri, orientate către punctele cardinale, și un turn central cu o biserică având un gol în formă de cruce. Grav avariată de cutremurul din 1940, închisoarea nu a mai putut fi restaurată din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial, rămânând doar parțial reconstruită pe baza structurii inițiale. Ulterior, pe locul fostului castel a fost amenajat Penitenciarul nr. 13, care funcționează și astăzi și deține în prezent circa 1.000 de condamnați, unii dintre ei aflându-se în condiții dificile, care au provocat și o revoltă în 2004. Deși complexul modern diferă complet de fostul edificiu, unele elemente arhitecturale mici ale castelului original mai pot fi observate și astăzi în cadrul instituției penitenciare.