Furtuna este un fenomen meteorologic complex caracterizat de prezența ploii și a descărcărilor electrice (fulgere și trăsnete), însoțite de vânturi puternice care depășesc 75 km/h, adică gradul 9 pe scara Beaufort. Pe oceane, aceste vânturi pot ridica valuri de până la 10 metri înălțime, însă atunci când vântul atinge 117,7 km/h (gradul 12 pe scara Beaufort), furtuna este clasificată drept uragan, iar valurile pot ajunge la 16 metri. Din punct de vedere al structurii, furtunile sunt clasificate în trei tipuri: monocelulare (alcătuite dintr-o singură celulă convectivă), multicelulare (din mai multe celule) și supercelulare, aceasta din urmă fiind o celulă foarte dezvoltată care conține obligatoriu un mezociclon (o structură centrală rotativă). Termenul „celulă” se referă la un simplu sistem de convecție, adică transportul vertical al aerului cald și umed, reprezentat în natură prin norii cumulus și cumulonimbus. În plus, o formă specială și extrem de puternică de furtună este ciclul tropical, care se formează deasupra apelor oceanice calde și poate produce distrugeri imense.