Legea Salică, cunoscută și ca Pactus Legis Salicae, a fost codul de legi al francilor, formalizat în secolul al VI-lea sub domnia lui Clovis I, și care cuprindea pedepse pentru omor, amenzi pentru furt sau pagube aduse proprietății. Cea mai importantă prevedere cu impact major în istoria Europei a fost interdicția femeilor de a moșteni pământuri și, implicit, de a urca pe tron, regulă ce a provocat conflicte celebre precum Războiul de 100 de Ani și războaiele carliste din Spania (1833-1876). Totuși, această lege a avut și excepții notabile, cum ar fi cazul Anei de Bretania, care a devenit ducesă și a domnit până la moartea sa în 1514. Principiul a fost introdus și în România, prin Constituția din 1866 (art. 83), care stipula ca succesiunea tronului să se facă pe linia bărbătească, în ordinea fratelui mai vârstnic. Astfel, la 18 mai 1881, principele Ferdinand de Hohenzollern, nepotul Regelui Carol I, a devenit moștenitor al Coroanei României. Deși este o lege medievală, impactul Legi Salice a persistat secole la rând, contribuind la configurarea sistemelor dinastice moderne și la conflicte politice majore în Europa.