Bacalaureatul este examenul susținut la absolvirea liceului, care marchează încheierea ciclului de pregătire și este necesar pentru admiterea în învățământul superior. Originea sa este legată de Franța, unde a fost instituit la 17 martie 1801, printr-un decret al lui Napoleon Bonaparte, punând bazele învățământului modern. În România, acest examen a fost introdus în 1925 de dr. Constantin Angelescu, ministrul instrucțiunii publice, fiind conceput ca un adevărat examen de maturitate, ce verifică cunoștințele și influența studiilor asupra formării cugetării elevilor. Promovarea a fluctuat dramatic: în 2010, doar 58,92% dintre absolvenții din București au trecut examenul, iar în iulie 2011, rata de promovabilitate națională a fost de 45,7%, cea mai slabă performanță din istoria învățământului românesc. În alte țări, echivalentul acestui examen este Abitur în Germania, organizat după 12 sau 13 ani de școlorire, dar cu rol similar de selecție pentru studii superioare.