O eclipsă de Lună are loc atunci când Luna, aflată în faza de Lună Plină, intră în umbra Pământului, fiind necesară o aliniere aproape perfectă a Soarelui, Pământului și Lunii. Aceste fenomene au loc de cel puțin două ori pe an și pot fi de tip penumbral, parțial sau total, în funcție de porțiunea de umbră prin care trece satelitul natural. Deși trecerea prin umbră poate dura până la 107 minute, contactul total cu conul de umbră se poate întinde pe aproape 6 ore, iar cea mai lungă eclipsă totală înregistrată între anii 1000 î.Hr. și 3000 d.Hr. a avut loc pe 31 mai 318, durând 1 oră, 47 minute și 14 secunde. Luna nu dispare complet în timpul eclipsei, ci capătă o nuanță roșiatică, deoarece atmosfera terestră refractă lumina solară, împrăștiind lungimile de undă mai scurte, un efect similar cu cel al apusurilor de soare, iar intensitatea acestei întunecări este clasificată pe Scara Danjon, creată de André Danjon. Un fenomen rar și spectaculos este selenelionul (sau eclipsa orizontală), când Luna eclipsată și Soarele pot fi observate simultan pe cer, imediat după răsărit sau înainte de apus.