Provincia Canada (sau Provincia Unită a Canadei) a fost o colonie britanică în America de Nord între 1841 și 1867, creată prin unirea Canadei Superioare și a Canadei Inferioare, conform recomandărilor din Raportul Durham, elaborat după Revoltele din 1837. Împărțită în Canada Vest (anglofonă) și Canada Est (francofonă), provincia s-a confruntat cu un blocaj legislativ cronic, deoarece cele două regiuni aveau reprezentare egală, dar interese profund divergente. Capitala s-a mutat de șase ori, de la Kingston la Montreal (incendiată în 1849) și Toronto, până când regina Victoria a ales Ottawa în 1857 drept capitală permanentă, unde s-au construit primele clădiri ale parlamentului. Un moment crucial a fost instaurarea guvernului responsabil în 1848, când lordul Elgin a acceptat un cabinet al majorității, respectând principiul răspunderii guvernului în fața legislativului ales. Blocajele politice au dus în cele din urmă la Confederația Canadiană de la 1 iulie 1867, când provincia a fost reîmpărțită în actualele provincii Ontario și Quebec, punând capăt existenței sale.