Ciobanul este păstorul care îngrijește turmele de oi, dar termenul este folosit și pentru proprietarul acestor turme, cunoscut și sub numele de baci. Alte denumiri echivalente sunt oier sau ovicultor, iar deseori proprietarul și păstorul sunt aceeași persoană, ceea ce explică folosirea unui singur termen simplificator. Din punct de vedere etimologic, cuvântul provine din persana veche (šubān) și din avestică, pătrunzând în română prin intermediul limbii turce („çoban"), ipoteza originii bulgare fiind respinsă. Profesia este strâns legată de practici ancestrale precum păstoritul și transhumanța, dar și de elemente culturale specifice, precum câinele ciobănesc sau credințe populare (Steaua ciobanului). De-a lungul timpului, această ocupație a fost documentată în lucrări de referință, cum ar fi studiul lui Romulus Vuia din 1964 despre tipurile de păstorit la români, subliniind importanța sa istorică și socială. Astăzi, ciobanul rămâne o figură emblematică a vieții rurale, evocând legătura dintre om, animale și peisajul miorotic.