Pensia reprezintă un fond constituit prin contribuții regulate pe parcursul carierei, din care se efectuează plăți periodice după retragerea din activitate. Există două tipuri principale: planurile cu beneficii definite, unde plățile la pensionare sunt fixe, și planurile cu contribuții definite, unde contribuțiile sunt stabilite, iar beneficiile depind de acumulări. Pensile create de angajatori, numite pensii ocupaționale, sunt o formă de compensație amânată, avantajoasă fiscal, și pot include și beneficii de asigurare pentru supraviețuitori sau persoane cu dizabilități. Majoritatea sistemelor naționale folosesc o taxonomie cu mai mulți piloni pentru a asigura flexibilitate și securitate, având funcții distincte de economisire, redistribuire și asigurare. Raportul Băncii Mondiale „Prevenirea crizei vârstei înaintate” recomandă separarea acestor funcții și plasarea lor în trei piloni principali de finanțare și gestionare. Astfel, cheltuielile publice cu pensiile constituie o componentă majoră a bugetelor guvernamentale în multe țări.