Avionul de vânătoare este un avion militar proiectat pentru a ataca alte aeronave, având armament propriu, de la mitraliere la rachete aer-aer și aer-sol. Scopul său principal este obținerea superiorității aeriene, esențială pentru victorie în războiul convențional, depinzând de abilitatea piloților, tacticile folosite și performanțele tehnice ale aparatelor. Dezvoltate inițial în Primul Război Mondial, aceste avioane au evoluat continuu, iar denumirile reflectă originea: „F" pentru americane (ex. F-35 Lightning), „I" pentru sovietice (ex. I-16 Polikarpov) și „C" pentru franceze (ex. Nieuport 17). Multe modele, precum P-47 Thunderbolt sau Hawker Hurricane, au fost folosite și ca avioane multirol pentru atac la sol sau bombardament, în timp ce altele, cum ar fi F-111 sau F-117, au primit denumiri de vânătoare din motive politice, fără a avea capacitățile specifice. Avioane moderne de înaltă performanță, precum F-22 Raptor și F-15 Eagle, au fost construite pentru interceptare și superioritate aeriană, dar ulterior adaptate și pentru misiuni aer-sol, demonstrând versatilitatea acestei categorii.