RADAR (Radio Detection and Ranging) este un sistem de radiolocație care funcționează prin emiterea de microunde și analiza reflexiei acestora pe obiecte pentru a determina prezența și distanța, folosind un emițător, un receptor și o antenă rotativă. Deși principiile au fost enunțate de Nikola Tesla la sfârșitul secolului al XIX-lea, primele implementări practice au apărut în Marea Britanie în anii 1935-1936, fiind destinate navigației maritime și devenind apoi esențiale pentru detecția avioanelor inamice în Al Doilea Război Mondial. Funcționarea se bazează pe măsurarea timpului între emisie și recepția undei reflectate, iar poziția obiectelor este exprimată în coordonate polare, azimutul și unghiul de înălțare fiind stabilizate prin orientarea fizică a antenei, cu valori militare în „sutimi” (de la N=0 la N=400). Radarul are limitări fizice, precum o distanță minimă de detecție de circa 100 de metri, iar raza maximă depinde de puterea emisă, suprafața de reflexie și câștigul antenei. Un fapt remarcabil este că avioanele stealth, cum ar fi Lockheed F-117A Nighthawk, exploatează lipsa reflexului pe suprafețele plane, fiind „invizibile” pentru radar, fiind primul astfel de avion operațional din lume. În final, notați că dispozitivele folosite pentru măsurarea vitezei mașinilor (pistolele cu Doppler) sunt greșite numite radar, fiindcă funcționează pe efectul Doppler, un principiu fizic complet diferit.