Angajarea salariată reprezintă activitatea desfășurată în baza unui contract formal sau informal, pentru care se primește un salariu, angajatul fiind persoana care prestează munca, iar angajatorul cea care o contractează. În sens larg, termenul este opusul șomajului și include atât munca salariată, cât și cea independentă, care generează venit. Rata de ocupare măsoară procentul persoanelor ocupate din populația cu vârstă legală de muncă, în timp ce populația activă include și șomerii care își doresc un loc de muncă. Munca formală este reglementată prin contract și lege, pe când munca informală („la negru”) este prost plătită, lipsită de protecție juridică și larg răspândită în țările în curs de dezvoltare, acoperind 60% din totalul lucrătorilor în 2009, conform Organizației Internaționale a Muncii. În țările dezvoltate, economia informală (subterană) reprezintă între 10 și 30% din PIB-ul Uniunii Europene, incluzând și activități ilegale.