Adevărul, fondat de Alexandru Beldiman, a apărut inițial ca săptămânal la Iași (15 decembrie 1871 – 5 aprilie 1872), dar seria a fost un eșec din cauza proceselor generate de conținutul antidinastic, verdictul de achitare venind de la un juriu din care făcea parte Vasile Alecsandri. Relansat ca ziar cotidian la București pe 15 august 1888, cu sprijinul fiului lui Alexandru Ioan Cuza, publicația a devenit rapid un simbol al presei de opinie, declarându-se republicană încă din 1889. Considerat un pionier al jurnalismului românesc, Adevărul a fost primul ziar care a introdus caricatura de presă, telegrama directă din străinătate și linotipul, atingând tiraje uriașe, mai ales pe 10 mai, când transforma ziua monarhiei într-o „zi de doliu național”. În 1892, ziarul a supraviețuit unei tentative de deturnare a titlului de către administratorul Toma Basilescu, care a fugit cu banii și a scos un ziar paralel, însă Beldiman a câștigat în fața unui juriu arbitral. Publicația a apărut neîntrerupt până la 21 noiembrie 1916, apoi, după Primul Război Mondial, de la 3 ianuarie 1919 până la 30 decembrie 1937, rămânând un reper important al presei românești.