Pedro Calderón de la Barca (17 ianuarie 1600 – 25 mai 1681) a fost un important poet și dramaturg spaniol, a cărui operă reprezintă culminarea teatrului baroc inițiat de Lope de Vega. Deși părinții îl forțaseră să studieze teologia, el abandonează aceste studii în 1620 pentru cariera militară, debutând ca dramaturg în 1623 și devenind rapid un autor apreciat la curtea regelui Filip al IV-lea, pentru care compune piesa El mayor encanto, el amor (1635). S-a remarcat ca soldat în asediile de la Fuenterrabía (1638) și Catalonia (1640), iar în 1661 a fost hirotonit preot, devenind capelan onorific al regelui și stabilindu-se la Madrid. Deși mai puțin prolific decât Lope de Vega, creând aproximativ 580 de piese, Calderón a îmbunătățit tehnica dramatică, eliminând scenele nefuncționale și integrând spectaculos muzica și scenografia în jurul unui singur protagonist. Temele sale centrale sunt dragostea, religia și onoarea, această din urmă fiind magistral exploreză în drama Primarul din Zalamea, unde un țăran înstărit își apără demnitatea personală împotriva unei violări nobiliare.