Seceta reprezintă o stare climatică extremă, în care o regiune se confruntă cu un deficit sever de apă, fiind adesea însoțită de caniculă. Aceasta poate fi de mai multe tipuri: secetă meteorologică (lipsa prelungită a precipitațiilor), secetă agricolă (insuficiența apei pentru culturi) și secetă hidrogeologică (scăderea semnificativă a pânzei freatice și a nivelului apelor). În România, perioadele istorice marcate de secetă prelungită au fost 1894–1907, 1945–1951, 1983–1994 și 2000–2003, iar aceste fenomene sunt adesea legate de deșertificare și de evenimente dramatice precum foametea din Etiopia (1984–1985). Impactul secetei este amplificat de gestionarea precară a resurselor de apă subterană și de efectele schimbărilor climatice, având consecințe grave asupra agriculturii și ecosistemelor. Un articol dedicat subiectului, intitulat sugestiv „Seceta: al cincilea cavaler al Apocalipsei” (din 2012), subliniază importanța și urgența studierii acestui fenomen extrem.