Satu Mare (cunoscut istoric ca Szatmárnémeti sau Sathmar) este municipiul de reședință al județului cu același nume din Transilvania, România, având astăzi o populație de aproximativ 91.520 de locuitori conform recensământului din 2021. Deși vestigiile arheologice atestă locuirea zonei încă din epoca pietrei și a bronzului, orașul medieval s-a format din două așezări distincte, Mintiu și Sătmar, despărțite de râul Someș, care au primit primele privilegii regale în anii 1230 și, respectiv, 1264. Un moment crucial a fost invazia mongolă din 1242, care a distrus cetatea și orașele, urmată de reconstrucția sub regele Bela al IV-lea, iar în 1247, Sătmarul a devenit reședința regelui Ștefan al V-lea, primind privilegii egale cu vechea capitală Székesfehérvár. De-a lungul Evului Mediu, orașul a trecut prin numeroase stăpâniri, fiind oferit ca feudă în 1411 de Sigismund de Luxemburg despotului sârb Gheorghe Brancovici, pentru ca în 1460 să revină în proprietatea regală. În perioada ocupației otomane, Satu Mare a făcut parte din regiunea istorică Partium, iar astăzi orașul păstrează o moștenire multiculturală bogată, reflectată în numele sale maghiar, german și idiș (Satmar).