Factura este documentul comercial esențial emis de un furnizor către un client, care conține lista produselor sau serviciilor prestate, împreună cu prețurile, cota de TVA și datele de identificare fiscală ale ambelor părți. În România, înainte de 1 ianuarie 2007, aceste facturi erau documente tipizate, strict numerotate și emise exclusiv de Imprimeria Națională și Ministerul Finanțelor, fiind cumpărate de firme sub formă de carnete și completate manual cu pixul. Odată cu integrarea în Uniunea Europeană, modificarea articolului 155 din Codul Fiscal a liberalizat complet procesul, permițând companiilor să-și emită propriile facturi, iar semnătura și ștampila au devenit opționale. Astăzi, există trei moduri principale de realizare a facturilor: metoda conservatoare cu tipărituri simple, șabloane în Word sau Excel, sau programele de facturare offline dedicate, care sunt mult mai rapide și eficiente. Aceste programe informatice oferă avantaje remarcabile precum căutarea instantă a datelor, generarea de statistici ale vânzărilor, validarea informațiilor și posibilitatea de a efectua back-up-uri pentru siguranța datelor. Astfel, tranziția post-2007 a revoluționat administrația financiară, simplificând trecerea de la completarea manuală cu pixul la sisteme digitale moderne, precise și securizate.