Pompierii sunt membrii unor corpuri special organizate, militare sau civile, instruiți să intervină în caz de incendiu și alte situații de urgență, precum accidente, inundații sau cutremure, având misiunea principală de a proteja oamenii, bunurile și mediul. Deși denumirile organismelor din care fac parte variază de la o țară la alta (de exemplu, SDIS în Franța sau SIS în Elveția), termenul universal rămâne „pompier”, iar aceștia colaborează strâns cu poliția și serviciile medicale de urgență. În cadrul profesiei, există specializări precum cea de paramedic, care acordă primul ajutor și transportă victimele la spital, sau cea de investigator, care cercetează cauzele incendiilor. Istoria stingerii incendiilor începe în Roma antică, unde împăratul Augustus a înființat prima forță organizată de 600 de sclavi în anul 21 î.Hr., iar mai târziu, împăratul Nero a creat celebrul Corp de Privegheri (Vigiles), format din 7.000 de oameni echipați cu găleți și topoare. În Evul Mediu, comunitățile erau obligate să stabilească măsuri de protecție împotriva incendiilor, iar paznicii turnurilor și breslele meșteșugărești erau responsabili de intervenție. Astfel, de la sifoanele inventate de Ctesibius în secolul al III-lea î.Hr. până la autospecialele moderne, profesia de pompier a evoluat continuu pentru a face față dezastrelor.