Epoca modernă, perioada care a urmat Evului Mediu, nu are o dată precisă de început, fiind asociată convențional cu evenimente precum Reforma Protestantă, Descoperirea Americii și Umanismul. După Reformă și Războiul de 30 de ani, a apărut epoca statului-națiune, marcată de expansiunea colonială europeană în America, Africa și Asia, dar și de războaie și progrese științifice remarcabile. Secolul al XVIII-lea, numit „secolul revoluțiilor", a culminat cu Revoluția Franceză din 1789, a cărei deviză „Liberté, égalité, fraternité" a dus la reorganizarea fundamentală a societății, ideile fiind impuse în Europa prin Codul Civil al lui Napoleon. Modernitatea se caracterizează printr-un progres accelerat în toate domeniile, trecerea la industria mecanizată și înlocuirea sistemelor absolutiste și feudale cu sisteme democratice, liberale și laice. Conform periodizării, epoca modernă a început între secolele XV-XIX, incluzând Renașterea, Reforma, Marile Descoperiri Geografice și Revoluțiile Atlantice, iar cultural este împărțită în Epoca Rațiunii, Iluminism, Romantism și Epoca Victoriană. În acest context, Revoluția Industrială, inițiată în Marea Britanie, și războaiele globale au accelerat transformările, făcând din industrializare un factor central al modernității.