Munții acoperă aproximativ 22% din suprafața uscatului Terrei și găzduiesc 1 din 10 oameni, fiind sursa vitală de apă pentru peste jumătate din umanitate, deoarece toate marile fluvii izvorăsc din zonele montane. Aceștia se formează prin ciocnirea plăcilor tectonice, care generează munți de încrețire (precum Alpii și Himalaya), munți bloc (precum Sierra Nevada) sau munți vulcanici, într-un ciclu continuu de înălțare și erodare. Cei mai înalți munți sunt și cei mai tineri, Everestul prinzând contur abia acum circa 15 milioane de ani, în timp ce forțele naturii (gheața, apa și gravitația) lucrează neîncetat să îi transforme în dealuri. Un fapt fascinant este că vârful Chimborazo din Ecuador, deși are doar 6.267 de metri, reprezintă punctul cel mai îndepărtat de centrul Pământului, datorită convexității planetei la Ecuator, depășind astfel Everestul. Astfel, munții reprezintă un eterogen câmp de luptă între forțele ascendente ale tectonicii și cele distructive ale eroziunii, masivele tinere precum Alpii aflându-se în plin proces de modelare.