Traseul turistic montan reprezintă o cale de circulație prestabilită și omologată, concepută pentru a lega obiective turistice și a facilita accesul la cabane, având un scop principal: asigurarea siguranței drumeților prin evitarea zonelor periculoase (avalanșe, căderi de pietre) și punerea în valoare a peisajului natural. Aceste trasee beneficiază de amenajări esențiale pentru orientare și confort, precum marcaje, indicatoare, podețe și balustrade, fiind accesibile atât vara, cât și iarna, cu condiția să ocolească crestele expuse viscolelor. Clasificarea traseelor se realizează în funcție de timpul necesar parcurgerii (cu o medie de 250-350 m diferență de nivel pe oră la urcare), de sezonalitate (unele trasee fiind închise pe timpul iernii) și de gradul de dificultate, care variază de la nivel mic (3-6 ore, 300-700 m diferență) la nivel mare (5-9 ore, 800-1500 m diferență, ce solicită antrenament intens). În plus, traseele sunt clasificate după nivelul de echipare necesar, de la poteci ușoare și drumuri forestiere, la poteci accidentate care necesită echipament complex de drumeție. Astfel, ele sunt concepute nu doar pentru circulație, ci și pentru a maximiza securitatea și confortul turiștilor, oferind în același timp o experiență montană completă, cu mențiunea că pentru unele trasee speciale este recomandată parcurgerea doar pe timpul verii.