Saga sunt texte epice în proză, precursoare ale romanului modern, scrise în Evul Mediu în Islanda (în principal) și Norvegia. Cuvântul provine din islandeza veche și înseamnă „povestire” sau „istorie”, iar aceste opere se disting de legendele eroice prin realismul lor, personajele fiind inspirate adesea din viața reală și tipizând mai puțin decât eroii mitologici. Spre deosebire de cântecele eddice orale, saga sunt texte scrise complexe, apărute spre sfârșitul secolului al XII-lea, după răspândirea culturii scrise în Islanda. Din punct de vedere tematic, ele se împart în saga regale, religioase, ale islandezilor, ale contemporanilor și cavalerești, cele mai cunoscute fiind cele de familie. Acestea din urmă, în număr de aproximativ patruzeci, prezintă biografia unor islandezi marcanți din „epoca Saga” (930–1030) și au fost scrise între secolele al XIII-lea și al XV-lea, printre cele mai apreciate numărându-se Saga despre Njáll, Saga despre Egill și Saga despre Hrafnkell.