Banca Centrală Europeană (BCE) este banca centrală a Uniunii Europene, cu sediul la Frankfurt, având rolul esențial de a administra politica monetară a zonei euro, care cuprinde 20 de state membre. Înființată la 1 iunie 1998 ca urmare a Tratatului de la Amsterdam, BCE colaborează cu băncile centrale naționale prin Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC), iar cooperarea restrânsă a statelor care folosesc euro poartă numele de „eurosistem”. Obiectivul său principal este menținerea inflației la un nivel apropiat de 2%, având dreptul exclusiv de a autoriza emiterea de bancnote, conform Tratatului de la Maastricht. Istoria integrării monetare europene începe cu Raportul Werner din 1970 și „șarpele monetar” din 1972, dar proiectul a fost reluat abia prin Raportul Delors, care a condus la semnarea Tratatului de la Maastricht în 1992. În mai 1998, liderii UE au decis că 11 state îndeplinesc condițiile pentru adoptarea euro, moneda unică fiind lansată efectiv în ianuarie 1999. Deși majorările prețurilor materiilor prime au generat presiuni inflaționiste, BCE a reușit să mențină stabilitatea prețurilor pe termen mediu, un succes remarcabil comparativ cu ratele ridicate ale inflației din deceniile anterioare.