Evaziunea fiscală reprezintă sustragerea de la plata impozitelor și taxelor, realizată prin denaturarea informațiilor raportate autorităților, precum subdeclararea veniturilor sau supraestimarea artificială a cheltuielilor. Acest fenomen, întâlnit atât pe plan național, cât și internațional, este strâns legat de economia informală, amploarea sa fiind măsurată prin raportul dintre fondurile sustrase și totalul datorat statului sau prin comparație cu PIB-ul. Printre metodele cele mai frecvente se numără vânzările „negre” fără emiterea de facturi, ținerea registrelor contabile nereale și utilizarea așa-numitelor „societăți de hârtie” care generează facturi false pentru a reduce venitul impozabil. O distincție importantă se face între evaziunea simplă și frauda fiscală, aceasta din urmă implicând mecanisme sofisticate care creează o aparență de legalitate și este pedepsită mult mai aspru, cu sancțiuni penale. În final, veniturile ascunse alimentează economia subterană, iar combaterea acestor practici rămâne o provocare majoră pentru autoritățile fiscale din toate statele.