Cutremurul (sau seismul) reprezintă vibrațiile produse în interiorul Pământului, cauzate în principal de mișcările plăcilor tectonice sau de activitatea vulcanică, iar știința care le studiază se numește seismologie. Un cutremur se caracterizează prin durată, intensitate și adâncimea hipocentrului (de la superficial, 0-70 km, până la adânc, 300-800 km), iar punctul de la suprafață deasupra acestuia se numește epicentru. Efectele pot fi devastatoare: distrug clădiri și localități întregi, iar cele submarine pot genera tsunami cu valuri de până la 30 de metri înălțime, care se deplasează cu 800 km/h. În istorie, fenomenele au fost interpretate diferit, de la teoria filosofului grec Thales din Milet (secolul VI î.Hr.) despre tensiunile dintre apă și pământ, până la ideea lui Plinius cel Bătrân despre „furtuni subpământene”. La nivel global, aproximativ 80% dintre cutremurele puternice au loc în centura de foc a Pacificului, iar în România, cele mai intense seisme își au originea în zona seismogenă Vrancea. Un fenomen aparte este bradiseismul (seism lent), observat în zona Campi Flegrei din Italia, unde solul s-a ridicat cu 3,5 metri între 1983-1984, urmat apoi de o coborâre.