Înecul reprezintă moartea prin asfixie, cauzată de pătrunderea apei în căile respiratorii, termenul provenind din latinescul necare („a ucide"), specializat în latina târzie pentru uciderea prin înec. Principalele cauze includ hidrocuția (șocul termic la contactul brusc cu apa rece), panica, căderile la sărituri, precum și greșelile în scufundare, cum ar fi utilizarea necorespunzătoare a tubului de respirat sau apneea prelungită. Timpul critic de intervenție este de maximum 3 minute, deoarece după această perioadă apar leziuni cerebrale ireversibile, iar primul ajutor presupune alertarea salvării, eliberarea căilor aeriene, respirația artificială și masajul cardiac extern. Printre metodele de respirație artificială se numără cele manuale (Silvester, Heimlich) și cea „gură la gură”, în cadrul căreia salvatorul suflă aer de 12-15 ori pe minut, urmărind ridicarea toracelui pentru a verifica eficiența ventilației. Intervenția rapidă și corectă este esențială, iar cunoașterea acestor tehnici de prim ajutor poate face diferența dintre viață și moarte înainte de sosirea medicilor.