Toma T. Socolescu (1883–1960) a fost un arhitect român de referință, reprezentant al arhitecturii autohtone, care și-a dedicat întreaga carieră dezvoltării orașului Ploiești și a județului Prahova. Rămas orfan la doar 17 ani, a renunțat rapid la drept pentru a-și urma pasiunea, absolvind Școala Națională Superioară de Arhitectură din București în 1911, unde a fost elevul renumitului Ion Mincu. Cariera sa a început cu proiecte la Poșta Centrală și la Expoziția Generală Română din 1906, organizată pentru aniversarea a 40 de ani de domnie a regelui Carol I. Studiile și călătoriile sale în Italia, Franța, Viena și Constantinopol i-au conturat un stil distinct, iar multe dintre clădirile proiectate de el sunt astăzi clasate drept monumente istorice. Pe lângă arhitectură, el a avut o contribuție majoră la viața culturală a țării, creând fundații culturale și publicând studii importante despre evoluția arhitecturii românești.