Urbanismul este studiul și organizarea vieții urbane, vizând dezvoltarea spațială a localităților în acord cu potențialul lor și aspirațiile locuitorilor. Deși practicat din antichitate, cu exemple precum sistemul de străzi perpendiculare introdus de Hippodamus din Milet (sec. V î.Hr.), ca disciplină formală a apărut la sfârșitul secolului al XIX-lea, fiind revoluționat de Revoluția Industrială și de figuri precum Ildefons Cerdà (Barcelona), Georges-Eugène Haussmann (Paris) și Ebenezer Howard (conceptul de Garden City). Urbanismul modern include specializări interconectate precum planificare urbană, mobilitate, design urban, ecologie urbană, urbanism participativ, Smart City și regenerare urbană. În România, perioada interbelică a adus contribuții semnificative prin Cincinat Sfințescu și planul de sistematizare pentru București din 1935, coordonat de arhitectul francez Roger Bolomey. Perioada comunistă a marcat urbanismul românesc prin sistematizare centralizată, impusă de Legea din 1974, cu ansambluri de locuințe standardizate și demolarea unor zone istorice, culminând cu controversata reconstruire a centrului Bucureștiului. Aceste evoluții reflectă trecerea de la orașe organice la planificare rațională, cu provocări contemporane legate de sustenabilitate și implicare comunitară.