Moștenirea reprezintă transmiterea, după decesul unei persoane, a bunurilor, titlurilor, datoriilor și obligațiilor către succesori, proces care poate fi oficializat prin testament notarial sau alte acte legale. Istoric, sistemele de transmitere au fost extrem de variate, de la legea salică care exclude femeile, la succesiunea matrilineală sau practicile de primogenitură (cel mai mare fiu moștenește tot) ori ultimogenitură (cel mai mic copil). În islam băieții moștenesc dublu față de fete, însă populația Minang din Indonezia, deși musulmană, folosește exclusiv o succesiune matrilineală – un contrast fascinant; în vechiul drept evreiesc, doar fiii moșteneau, iar fiul cel mare primea o parte dublă. În Galicia (Spania) un fiu ales (mellorado) putea primi până la două treimi din moștenire, în timp ce în Suedia secolelor XIII–XIX, regentul Birger Jarl a introdus regula ca fiii să primească de două ori mai mult decât fiicele, o inițiativă considerată modernă pe vremea ei. La Roma, moștenirea testamentară avea prioritate față de cea legală și veneau la moștenire și fetele, în timp ce în societățile tradiționale europene, terenul moștenit era văzut o proprietate a familiei, vânzarea lui necesitând acordul celorlalți moșteni. Astăzi, majoritatea statelor moderne aplică un sistem succesoral în care fiecare copil primește o cotă egală, însă regulile istorice menționate reflectă o moștenire culturală și juridică extrem de bogată și diversă.